luni, septembrie 27, 2010

Traiesc , un vis frumos sau un cosmar ? (7)

Partea 1
Partea 2
Partea 3
Partea 4
Partea 5
Partea 6

..
-Domnule comisar , ne pare rau dar doamna a murit . Am incercat totul dar a fost in zadar .
-Nu se poate asa ceva! Va rog , spuneti-mi ca nu-i adevarat. Va rog , va implor! Sandra nu are cum sa fie moarta! E imposibil!
..
Asa s-ar parea ca se incheie o poveste de dragoste plina de suspans si actiune . Ce a urmat e clar pentru toata lumea . Denis a plans dupa Sandra , nu si-a mai continuat serviciul , cat pe ce sa-l piarda , totul i se parea ca e impotriva lui , era pierdut , nu mai avea sperante , chef si nici un fel de dorinta .
Isi pierdea vremea intr-o cafenea , cu ceaiuri si cafele , cu tigari si ziarul din ziua accidentului .
Parca rememora fiecare pas , fiecare simtire din acea zi . Nu vroia sa renunte la amintirea ei , era mult prea importanta pentru el .A stat foarte putin in viata lui ,si a insemnat atat de mult. Nu vroia sa o lase , nu vroia sa mearga mai departe fara ea .
Era de nerecunoscut , ametit in fiecare zi , pierdut in visele lui , nici macar colegii lui cei care ii erau alaturi nu-l puteau ajuta , nu-l puteau scoate din starea pe care o avea .
Trecusera mai bine de 6 luni de la moartea ei . Arata ca si cum mai avea cateva zile de trait , palid , slab , nebarbierit , cu ochii vineti si tulburi .Se plimba prin parc , fara tinta , fara vlaga , toata ziua respectiva si-a pierdut-o in parc .
-Ca niciodata .. isi spuse el .
Odata ajuns acasa isi trase patura peste el si incerca sa adoarma . Se ridica din pat ,. se duce la bucatarie , isi ia o cana de cafea , isi aprinde o tigara si de-odata se sperie din cauza soneriei de la usa .
Nu era sigur ce sa faca. Sa se ridice sa deschida , sau sa ramana pe scaun acolo unde era si sa se lase sa fie cautat . Dar soneria tot suna si el nu stia ce sa faca . La un moment dat , enervat de insistenta celui de dupa usa se ridica brusc de pe scaun si deschide nervos .
-Cine dracu' tot ma cauta?
-Buna Denis . Nu ma asteptam la o asemenea primire , raspunde sec nimeni alta decat Sandra .

sâmbătă, septembrie 25, 2010

2 weeks until the end .

si-am sa mor , nu de mana lor , de mana mea .
si-am sa mor , de ziua mea .


..
nimic sa ma opreasca , totu-i de la sine .
mi-am scris povestea , si din pacate nu are un final fericit .
Totul e scris pe un colt de foaie prafuit si uitat intr-un sertar dintr-un dulap al timpului .
uita-ma si-ti e mai bine , :)

vineri, septembrie 10, 2010

Bun venit in lumea ta , lumea ta de gheata

Mi-e frig , mi-e dor , ma doare . Sunt un sloi de gheata , imi curge frig prin vene .
Sunt prinsa intr-o poveste gen "Alice in Tara Minunilor" doar ca la mine minunile au incetat sa apara , sunt oameni de gheata care ma cuprind pe zi ce trece , care ma fac sa imi pierd mintile , care imi ingheata sufletul , vor sa nu mai simt , vor sa devin o marioneta , exact ca ei . Sa fiu cuprinsa in monotonia crunta a zilelor noastre , oameni care te atrag din ce in ce mai mult spre o lume nefasta , in care te joci cu gandul celui de langa tine , in care te hranesti putin cate putin cu suflul de optimism din viata persoanelor care te inconjoara , o lume in care tragi in ceilalti indiferent de consecinte .
M-am saturat de voi cei care vreti sa zambesc si sa ma mint ca o sa fiu bine . Pentru ca nu o sa fiu , niciodata , or sa fie doar momente simple de euforie , minute , nimic mai mult . Mi-ati ucis sperantele cu frigul vostru , raceala voastra ma sufoca , ma omoara , incet incet .
Imi urasc zilele , imi urasc trupul , ma urasc pe mine .. vreau sa redevin ce-am fost odata , un copil cu zambet si speranta .
Te urasc , urasc sa ador fiecare amintire cu tine , urasc sa ma trezesc dimineata cu gandul ca vreau sa te vad , faci parte din oamenii ghetii , faci parte din cei ce ii urasc , si totusi , urasc sa te ador .
Tu cel ce-mi spui azi ca ma iubesti si maine esti cu ea de mana si-i spui ca o iubesti , ti-am sters lacrimile care au curs din cauza ei si urasc sa-ti fiu alaturi cand stiu ca suferi atat din cauza ei .
Voi toti sunteti niste oameni cu gheata in sange , toti mi-ati inghetat lumea si vreti sa fiu ca voi .
Imi vreau lumea inapoi , plina de zambete , povesti si sentimente , plina de oamenii care erau langa mine , va vreau inapoi . Imi vreau dragostea inapoi , vreau sa fie din nou dragostea mea nebuna , imi vreau visele . De ce mi le furati ? de ce mi le luati ? Chiar asa de foame va e ? Hraniti-va cu pesimismul vostru si lasati-mi ultima frantura de bine , lasati-ma in lumea mea .