Inapoi la sufletul meu negru , plin de venin , plin de ura , plin de rau . Ma dor oasele , tremur din toate incheieturile , mor de dorul zilelor in care radeam cu pofta , simteam soarele , simteam binele . Vreau sa te chem langa mine , vreau sa te pun la o incercare . Ai putea rezista in fata unui om turbat de ura ? Ai reusi sa faci omul ala sa se intoarca la bine ? Sa fie fericit si sa zambeasca ? Te provoc! Incearca asta cu mine , vreau sa vad daca reusesti .
Sunt cea mai mare ipocrita si cea mai mare egoista , stiu . Imi spun asta in fiecare zi cand ma uit in nenorocita aia de oglinda care nu-mi arata decat o fiinta seaca , obosita , fara pic de viata si fara putin rosu in obraji . M-am saturat de mine , de cum am ajuns , de cum sunt .
Din nou , la fel ca la inceputul verii trecute , am aceeasi etapa a vietii . Parca mi-e scrisa in frunte nenorocirea . Se apropie iulie , se apropie sfarsitul lunii iulie , se apropie "aniversarea" a 5 ani de cand am devenit cum ma vezi .
Mi-am inceput tratamentul . Din nou , vesnicele calmante care ma mai tin intr-o anumita stare de normalitate , vesnicele tigari care ma ajuta sa-mi fumez trecutul si vesnicul amar care mi-l innec intr-un pahar de vin/bere/vodka .
Sunt nebuna , sarita de pe fix , dementa . Spune-mi cum vrei .
Dar incearca sa intelegi , nimic din ce vezi in jurul tau nu-i asa cum crezi . Stii cum e cand te izbesti de-un zid sau cand dai cu capu de-o usa/geam ? Eh , asa m-am izbit eu de realitate , brusc si fara sa constientizez ca asta e ceea ce trebuia sa vad de la inceput .
Sunt sigura ca o sa incepi cu " Da , si ce mai vrea si nebuna asta ? Crede ca numai ea e suparata si trista ? " Vreau doar sa te uiti bine in jurul tau , sa iti numeri prietenii care-s langa tine si cei care or sa ramana langa tine si sa imi spui . Crede-ma la mine nu ies decat 2-3 la socoteala si aia trasi de par . Nu vreau sa ajungi ca mine . Invata sa nu mai crezi atat in oameni , invata sa crezi in tine.
Sunt cea mai mare ipocrita si cea mai mare egoista , stiu . Imi spun asta in fiecare zi cand ma uit in nenorocita aia de oglinda care nu-mi arata decat o fiinta seaca , obosita , fara pic de viata si fara putin rosu in obraji . M-am saturat de mine , de cum am ajuns , de cum sunt .
Din nou , la fel ca la inceputul verii trecute , am aceeasi etapa a vietii . Parca mi-e scrisa in frunte nenorocirea . Se apropie iulie , se apropie sfarsitul lunii iulie , se apropie "aniversarea" a 5 ani de cand am devenit cum ma vezi .
Mi-am inceput tratamentul . Din nou , vesnicele calmante care ma mai tin intr-o anumita stare de normalitate , vesnicele tigari care ma ajuta sa-mi fumez trecutul si vesnicul amar care mi-l innec intr-un pahar de vin/bere/vodka .
Sunt nebuna , sarita de pe fix , dementa . Spune-mi cum vrei .
Dar incearca sa intelegi , nimic din ce vezi in jurul tau nu-i asa cum crezi . Stii cum e cand te izbesti de-un zid sau cand dai cu capu de-o usa/geam ? Eh , asa m-am izbit eu de realitate , brusc si fara sa constientizez ca asta e ceea ce trebuia sa vad de la inceput .
Sunt sigura ca o sa incepi cu " Da , si ce mai vrea si nebuna asta ? Crede ca numai ea e suparata si trista ? " Vreau doar sa te uiti bine in jurul tau , sa iti numeri prietenii care-s langa tine si cei care or sa ramana langa tine si sa imi spui . Crede-ma la mine nu ies decat 2-3 la socoteala si aia trasi de par . Nu vreau sa ajungi ca mine . Invata sa nu mai crezi atat in oameni , invata sa crezi in tine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu